Ultimele versuri scrise de Mihai Eminescu înainte să moară. Necrologul, citit de prim-redactorul Adevărul – Adevărul

Luceafărul poeziei româneşti
s-a stins din viaţă la vârsta de 39 de ani, în  sanatoriul de boli mintale
al doctorului Şuţu, situat pe Strada Plantelor din municipiul Bucureşti.

Mormântul lui Eminescu din Cimitirul Bellu

Mihai Eminescu a murit
singur, cum au fost de altfel ultimii ani din viaţa sa, dar poezia i-a 
fost alături până la ultima suflare. Potrivit eminescologului Nicolae
Georgescu,  în halatul poetului mort s-au găsit ultimele sale versuri,
premonitoare:

“Atâta foc, atâta cer

Atâtea lucruri sfinte

Peste’ntunericul vieţii

Ai revărsat, părinte!”.

Regretatul preot Constantin
Galeriu, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai ortodoxiei române, a
explicat teologic aceste ultime versuri, în cadrul unui simpozion dedicat poetului.
„Teologii români ai vremii nu s-au ridicat până la gândul exprimat, aici şi în
alte texte, de poet. E chiar semnificaţia ultimă a sacrificiului eminescian
primit nu pentru sine, ci pentru neamul său”, spunea preotul Galeriu.

Tot teologii afirmă că Eminescu
a fost înmormântat în mare grabă, fără respectarea cutumelor bisericeşti.

“Parcă cu o nefirească grabă,
Eminescu fu aşezat în mormânt sâmbătă (n.a. 17 iunie). Nu ştim ce a împiedicat
oficierea slujbei de Înmormântare imediat după Sfânta Liturghie slujită
dimineaţă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, acolo unde a fost depus sicriul în
care zăcea <<nemuritor şi rece>> Eminescu. Din singura imagine
păstrată de la înmormântarea poetului, un desen realizat de cunoscutul
grafician Constantin Jiquidi, se observă că unii aveau în mâini umbrele.
Augustin Z. N. Pop, în cartea Pe urmele lui Mihai Eminescu, spune că acea zi a
fost ploioasă şi mohorâtă. Era, pesemne, manifestarea tristeţii naturii, care a
vărsat lacrimi. Totuşi, rămâne o taină de ce slujba Pogribaniei s a oficiat
spre seară, situaţie neobişnuită în tradiţia noastră ortodoxă„, potrivit
Arhimandritului Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia-Neamţ,

Pe ultimul drum, poetul a
fost condus de puţinii prieteni şi apropiaţi, printre care Mihail Kogălniceanu,
Toderiţă Rosetti (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, mulţi
studenţi şi elevi ai Şcolii Normale de Institutori din Bucureşti.

Din partea studenţilor a
rostit câteva cuvinte emoţionante Gheorghe Calmuschi, botoşănean ca şi poetul. 
“ Şi noi care te am iubit şi te am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu
lacrimi multă vreme mormântul tău şi l vom corona cu flori de tei, pronunţând
numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă”.

Necrologul a fost rostit de Grigore
Ventura, prim-redactor la ziarul „Adevărul”, care a spus: „Acela ce zace aici
înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de
mirare că toţi îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba
în rouă roditoare şi binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele
amintirii poetului iubit”.

Source: news.google.com