În seara zilei de 24 iunie, Evgheni Prigojin a anunțat că mercenarii Wagner, care s-au oprit la câteva sute de kilometri de Moscova, se întorc la taberele lor „conform planului”, după ce cu o seară înainte a pornit o rebeliune armată împotriva conducerii armatei regulate a Rusiei. Surse Meduza spun că autoritățile au negociat cu Prigojin într-o formă sau alta încă din seara zilei de 23 iunie, când acesta a anunțat începerea „marșului justiției”, dar negocierile au continuat și sâmbătă, iar Prigojin a încercat să ia legătura cu Vladimir Putin, dar acesta „nu a vrut să vorbească cu el”.
Putin si LukasenkoFoto: American Photo Archive / Alamy / Alamy / Profimedia
Care este filmul negocierilor până la acordul anunțat de Aleksandr Lukașenko
Potrivit unei surse apropiate Kremlinului, autoritățile au negociat cu Prigojin într-o formă sau alta încă din seara zilei de 23 iunie, când acesta a anunțat începerea „marșului justiției”:
- „Conducerea militară, angajați ai administrației prezidențiale, conducerea Gărzii Naționale și oficiali apropiați au încercat să comunice cu acesta. Dar acțiunile lui au fost de așa natură încât nu era deloc clar despre ce să vorbească”
Printre cereri, erau înlăturarea pe Șoigu, statul să nu se implice în treburile Wagner, dar cerea mai multă finanțare.
Kremlinul a sperat să rezolve situația „mai mult sau mai puțin pașnic”, dar nu a reușit să ajungă la un acord cu liderul mercenar.
Kremlinul a ordonat guvernatorilor și politicienilor ruși să denunțe public acțiunile lui Prigojin și să-l declare „trădător”.
În jurul orei 10 dimineața, ora Moscovei, Putin însuși a susținut o declarație de presă în care l-a acuzat pe Prigojin de „trădare”, eliminând astfel aparent complet posibilitatea unei rezolvări pașnice a situației.
Prigojin a răspuns „Nimeni nu se va preda la cererea președintelui, a FSB sau a oricui altcineva”.
Până atunci, mercenarii Wagner aveau deja controlul asupra Rostov-pe-Don; în următoarele ore au înaintat nestingheriţi spre Moscova.
În jurul miezului zilei de 24 iunie, Prigojin a început să încerce să ia legătura cu Kremlinul – și ar fi încercat să îl sune pe Putin, dar „președintele nu a vrut să vorbească cu el”.
Potrivit surselor apropiate Kremlinului și guvernului rus, citate de Meduza, Prigojin și-a dat seama cel mai probabil că a „întrecut măsura” și că „perspectivele pentru convoaiele sale erau neclare”. Asta, pentru că, în ciuda declarațiilor lui Prigojin că „jumătate de armată” era să i se alăture, mercenarii nu au primit sprijin suplimentar.
Văzând schimbarea în atitudinea lui Prigojin, Kremlinul ar fi decis să nu meargă la o „confruntare sângeroasă”, spun sursele Meduza.
Negocierile finale au fost purtate de un grup mare de oficiali, care a inclus, printre alții, pe șeful administrației prezidențiale, Anton Vaino, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, și ambasadorul Rusiei în Belarus, Boris Grizlov.
Cum a apărut în scenă Aleksandr Lukașenko?
Potrivit unei surse apropiate Kremlinului, Prigojin a insistat ca „înalți oficiali” să participe la negocieri. Având în vedere reticența lui Putin de a vorbi cu fondatorul Wagner, negociatorii nu au avut prea multe opțiuni.
„Prigojin avea nevoie de un confident demn pentru a ieși din joc [pentru a-și salva obrazul]. Lukașenka a fost cel care a făcut-o. Iubește PR-ul și înțelege beneficiile – de aceea a fost de acord ”, spune sursa Meduza.
În opinia sa, „beneficiul” pentru Lukașenka este evident: în mod public, el a devenit persoana care „a salvat Rusia cel mult de la războiul civil și cel puțin de la marea vărsare de sânge”.
Potrivit surselor Meduza, părțile vor „discuta” în continuare detaliile acordului privind noua poziție a lui Prigojin, dar „el nu va avea aceeași influență și nici aceleași resurse”.
În același timp, sursele nu au exclus ca scurta rebeliune să poată avea ca rezultat schimbări de personal în conducerea Ministerului Apărării: „Dar nu la cererea lui Prigojin”.
Sursele apropiate de Kremlin recunosc în același timp că rebeliunea a slăbit poziția lui Putin.
Source: hotnews.ro